”Nu fiecare este psiholog, dar fiecare are nevoie de el”

Psihologia este în cele din urmă mitologie, studiul poveştilor sufletului. Nu fiecare are capacitatea de a înțelege oricare tip de persoană. Dorina Vasilache este un phiholog organizațional, psihoterapeut și lector universitar la USM, care cu o satisfacție enormă își urmărește profesia aleasă încă de mic copil.

  • De ce psihologia și nu alt domeniu?

Eu de mică am visat să devin psiholog, dar că nu știam că asta se numește psihologie. Mie îmi plăcea să ajut oamenii, nu-i ajutam cu ceva anume pur și simplu discutam cu ei și observam că zîmbetul este mai larg deschis după ce discuta cu mine. După care în momentul cînd avenit bacul și avalanșa aceasta trebuia să fac o alegere. Fiind una la părinți tata și-a dorit să aibă fată avocat, mama medic, și eu am zis în altă viață poate (zîmbește) acum o să fac alegerea eu.

  • Aveți o definiție personală pentru psihologie?

Să citești foarte mult ceea ce îți place și să te ocupi cu ceea ce îți place.

  • Ce ar însemna un psiholog organizațional?

Un psiholog organizațional este cel care face conseliere cu persoanele care lucrează într-o organizație, după care se ocupă cu evaluarea climatului, climatului psihologic. Facem selecția personalului în cazul dacă este nevoie, facem recrutare, facem promovarea imaginii. E o activitate mai largă nu ține doar strict de domeniul psihologiei.

  • Descrieți un caz care va remarcat cel mai tare?

De ce m-a marcat, pentru că din prima ședință de conseliere clientul atît de bine a înțelees totul că practic și-a schimbat viața la 180 de grade. Era vorba de bărbat, pînă în 30 de ani, care avea dificultăți foarte mari cu mama, rămase-se fără tată și cu iubita avea dificultăți, practic erau la pachet toate. După o ședință de patru ore el cred că a patra sau a cincea zi și-a cerut iubita în căsătorie, și-a reglat foarte ușor relația cu mama și acum permanent îmi scrie ”sunt cel mai fericit om”.

  • Credeți că fiecare personă are nevoie de un psiholog?

(zîmbește) E dificil să răspund la întrebare asta pentru că fiecare persoană trebuie să știe de ce are nevoie. Eu am un psiholog pentru că așa cere și profesia, eu ăl numesc supervizor, pentru că în momentul în care ai un client mai dificil trebuie să știi să manevrezi și trebuie să mergi să explică că eu nu pot lucra cu acest om, hai să vedem ce facem pentru că există lipsă de compatibilitate între specialist și client.

  • Care sunt cele mai mari probleme și cele mai frecvente cu care se confruntă oamenii din țara noastră?

Infedelitatea, probleme de comunicare în cuplu, relația părinte-copil, cînd zic părinte-copil mă refer la toate etapele de vîrste și la școlară, și la preșcolare, și la preadorescență și cel mai dificil e la adolescență. Acolo avem cele mai dese probleme în care părinții pur și simplu nu știu cum să-și satisfacă odraslele.

  • E dificil să dați sfaturi altora, să aranjezi într-un fel viața?

Eu mă strădui să nu dau sfaturi, să scot tipajul ăstă că psihologii dau sfaturi, noi facem recomandări, vreți le acceptați nu vreți nu. E dificil să dai aceste recomandări pentru că oamenii vor anumite modele.

  • Ce părere aveți despre persoanle care nu apelează la psiholog, dar la părinți, la prieteni?

Eu recomand să nu încărcați cu probleme voastre pentru că tu permanent alergi la mama sau la tata, sau la o anumită prietenă numai cănd ai nevoie asta se transforma în ”mă suni numai cănd ai nevoie”. Este foarte bine atunci cînd fiecare om își poate rezolva singur problema sau prin intermediul unui specialist.

  • Studenții apelează la conseliere?

Studenții nu, lumea da. Studenții de la psihologie deja din primul an sînt psihologi și ei. Aveam și un conselier pentru studenți, dar nu prea apelează pentru că ei sunt de părerea că din anul I nu au nevoie de psiholog.

  • Ce carte ați putea recomanda pentru a găsi ceva util și interesant pentru noi?

Cînd zicem cărți de psihologie este bine să vedem anume care domeniu ne este mai aproape, vorbim de cuplu, vorbim de copii, vorbim de familie, vorbim de serviciu. Cartea care pe mine m-a marcat și am citito cred că de vrio trei ori este ”Controlul minții” de Haha Lung. Este arătat absolut modul în car reacționeaza crierul omului, din ce constă creierul și felu în care noi ar trebui să raportăm la ceilalți.

Mulțumesc pentru interviu!

Autor: Cristina Eftodi

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *