După primul act sexual, fata își modifică aspectul fizic?

Mitul conform căruia, după primul act sexual, fata își modifică aspectul fizic, are mai multe proveniențe, ne asigură specialiștii. Fie că e vorba de curiozitatea umană, prejudecățile legate de virginitate, dar și rușinea de a comunica pe teme intime, acesta rămâne a fi doar un mit, pe care am încercat să-l dezmințim, transmite diez.md.

321379_10200208438910997_564350386_n

 

Alexandru Ciobanu, medic psihoterapeut CSPT „Tineri Pentru Tineri” Cimişlia, ne-a ajutat  să explicăm cauzele pentru care mitul a fost răspândit, dar și situația reală.

 

Proveniența mitului

# În vremurile antice, când fetele erau căsătorite forțat și timpuriu, pe la 15-16 ani – în paralel apăreau menstruația și semnele sexuale secundare (creșterea sânilor, apariția părului pubian și axilar, figura devenea ca o clepsidră). Într-adevăr, după căsătorie, care presupunea începerea relațiilor sexuale și care coincidea cu pubertatea – fetița se transforma în femeie. De-a lungul secolelor, perioada de 1-2 ani de transformări era povestită tot mai pe scurt până a ajuns la fraze de genul „până la nuntă o să-ți treacă”, „o să te măriți și o să scapi de toate astea”, și mitul pe care îl discutăm.

# Din moment ce tinerii începeau viața sexuală până la căsătorie, ceea ce era definit de adulți ca „păcat, amoralitate, pierderea onoarei”, fetele ascundeau acest lucru. Băieții fiind curioși, dar rușinându-se să întrebe fetele, se adresau la așa numiții „super-experți” – semenii lor mai mari, care încercau să dea dovadă de „cunoștințe în domeniu”. Ca să confirme experiența lor sexuală, băieții mai mari atribuiau fetelor cu care au avut relații sexuale, caracteristici ale corpului feminin adult („pieptul se face mai moale și se lasă”, „mersul e mai lent și mai legănat”) și alte lucruri la întâmplare, astfel au ajuns să fie transmise din generație în generație, mituri înrădăcinate și convingerea că ai putea spune după aspectul exterior dacă fata este activă sexual.

# Prejudecățile cu privire la virginitate, himen și deflorare erau susținute de clerici și pseudo-savanți, care din antichitate și Evul Mediu considerau că himenul ar avea un rol în organism și, că la ruperea lui, ar curge „un anumit tip de sânge deosebit”. Ruperea unui organ rudimentar (himenul nu are funcții în organism) ridicat la rang de „întruchipare a onoarei, demnității și fecioriei”, era, în capul oamenilor, ca un act mistic, magic, permis doar după anumite ritualuri, iar încălcarea acestora – un blestem, care ar provoca transformări vizibile la exterior.

Iată care este adevărul:

# Primul act sexual nu transformă radical și vizibil corpul fetei.
# Nu putem aprecia după aspectul exterior dacă persoana e sexual activă sau nu.
# Himenul este un organ rudimentar – nu are nici o funcție în organism, la ruperea lui poate să curgă sânge obișnuit (cantități diferite) și poate fi sau nu durere, dar nu are loc nici o acțiune mistică sau magică.
# Actul sexual consumă în mediu 200-600 kkal/oră, de aceea după primul raport, organismul foarte ușor compensează aceste cheltuieli și nu este nevoie ca să transforme anumite părți ale corpului.
# O persoană virgină este o persoană care nu a avut nici o formă de relații intime (sex oral, vaginal sau anal), de aceea ginecologul sau medicul legist constată doar integritatea himenului și a genitalelor, nu virginitatea.
# Poți afla dacă o persoană (fată/băiat) este virgină doar într-un mod: să întrebi și să accepți răspunsul.

Dacă nu-ți răspunde sau nu crezi că partenerul e sincer, pune-ți câteva întrebări:

# Oare e locul și timpul potrivit pentru interogatorii?
# Sunt eu persoana potrivită care întreabă lucrurile intime?
# De ce contează pentru mine atât de mult acest aspect al partenerului?
# Am încredere în persoana pe care o iubesc?
# Eu iubesc persoana în care nu am încredere?
#Pot eu oferi ceea ce cer de la partener?
# M-am păstrat eu pentru acest partener?

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *